Regie: Kamir Aïnouz
Scenariu: Kamir Aïnouz, Marc Syrigas
Actori: Zoé Adjani, Amira Casar, Lyès Salem
Despre ce este filmul?
Acest film iti poate trezi nostalgia, despre alegerile si descoperirea de sine ale unei adolescente, cu un final care lasa drumul deschis.
Selma (Zoe Adjani) are 17 ani si este la varsta alegerilor definitorii. Pe de-o parte se lupta cu etichetele sociale deoarece provine dintr-o familie algeriana, dar traieste la Paris. Intrebata cu ce este diferita de restul studentilor, la admiterea intr-o scoala pretentioasa, spune ca nu se simte unica, ci are o identitate dubla. Desi parintii s-au acomodat dupa mutare, tatal este avocat, iar mama fost medic ginecolog, traiul intr-o societate moderna este adaptat in stil algerian, chiar daca este anul 1993. Selma va descoperi in curand ca trebuie sa vina acasa la o anumita ora, parintii nu cred in casatorii aranjate, dar organizeaza mese cu potentiali soti si familiile lor instarite, au pom de Craciun desi sunt musulmani, virginitatea fetei este strict legata de onoarea familiei, gura lumii este foarte importanta, desi sunt rupti de comunitatea din care fac parte, etc. Selma se afla totodata in pargul sexualitatii si asistam la primele evenimente ce marcheaza sfarsitul adolescentei. Vom afla cum intra in lumea adultilor, cu teama de a face fata gastilor cool, de a nu parea de moda veche. Vedem cum invata sa-si cunoasca trupul si cum se maturizeaza dupa fiecare experienta, asistam la reactiile pe care le starneste in randul barbatilor, dar si la duelurile verbale cu tenta erotica.
Toate acestea se intampla printre picaturi si interdictii, facand-o sa-si doreasca libertatea, pentru a se exprima si a-si urma propria cale, neimpusa de familie. Asistam totodata la conflictul dintre parinti, despre care nu stim sigur daca s-au casatorit din dragoste, dar tinand cont ca mama si tatal se contrazic pe orice subiect, in orice circumstante, tind sa cred ca fac parte din generatia cu casatorii aranjate.
Toate acestea se intampla printre picaturi si interdictii, facand-o sa-si doreasca libertatea, pentru a se exprima si a-si urma propria cale, neimpusa de familie. Asistam totodata la conflictul dintre parinti, despre care nu stim sigur daca s-au casatorit din dragoste, dar tinand cont ca mama si tatal se contrazic pe orice subiect, in orice circumstante, tind sa cred ca fac parte din generatia cu casatorii aranjate.
Finalul filmului lasa drumul deschis, Selma pasind cu talpile goale pe asfaltul realitatii, luandu-si la revedere de la familia patriarhala, imbratisand propriile alegeri cu toate riscurile implicate.
Cigare au miel poate trezi nostalgia pe alocuri, in ceea ce priveste evenimentele care se intampla pentru prima data. Imi place ca in ciuda evenimentelor ce pot zgudui orice minte normala sau pot marca vieti, protagonista reuseste sa se recalibreze la realitatea inconjuratoare, intr-un mod sanatos. Mi-a lasat pe ici pe colo senzatia ca anumite subiecte au fost tratate superficial, dar acesta este stilul dramatic de care vei avea parte: o palma, urmata de liniste si apoi mangaiere.
Merita sa vizualizati acest film, daca inca nu ati facut-o, pana acum.