Oamenii foarte inteligenti nu sunt intotdeauna cei care iau cele mai bune decizii. Un IQ ridicat nici macar nu da garantia succesului sau certitudinea fericirii. In multe cazuri acesti oameni raman blocati in incurcatura grijilor lor, in abisul anxietatii existentiale, in acea descurajare care consuma rezervele optimismului.
Exista o tendinta generala de a vedea geniile in arta, matematica sau stiinta ca niste creaturi taciturne, oameni care sunt oarecum ciudati si foarte atasati de ciudatiile lor. Printre acesti oameni ii gasim pe Hemingway, Emily Dickinson, Virginia Woolf, Edgar Allan Poe sau chiar insusi Amadeus Mozart… Toate minti stralucitoare, creative si exceptionale care si-au adus suferinta in pragul acelei prapastii care a vestit tragedia.
„Inteligenta unui individ se masoara prin cantitatea de incertitudini pe care este capabil sa le suporte” -Immanuel Kant-
Dar ce este adevarat in toate acestea? Exista o relatie directa intre un IQ ridicat si depresie? In primul rand, este necesar sa subliniem ca inteligenta ridicata nu contribuie la dezvoltarea niciunui tip de tulburare mintala.
Cu toate acestea, exista riscul si predispozitia la ingrijorare excesiva, autocritica, de a avea o perceptie foarte distorsionata a lumii care tinde spre negativitate. Toti factorii care in multe cazuri creeaza conditiile necesare pentru a da nastere unui tablou depresiv. E clar ca exista exceptii, asta trebuie spus. In societatea noastra avem oameni geniali care stiu sa-si valorifice la maximum potentialul, investind nu doar in calitatea vietii, ci si in propria lor societate.
Cu toate acestea, exista numeroase studii, analize si publicatii care dezvaluie aceasta tendinta singulara. Mai ales la persoanele care au un IQ peste 170.
Personalitatea celor mai destepti oameni
„Creierul creativ” este o carte foarte utila pentru a intelege cum functioneaza mintile si creierele celor mai inteligenti si creativi oameni. In ea neurologul Nancy Andreasen realizeaza o analiza meticuloasa cu care demonstreaza ca exista o tendinta destul de semnificativa a genelor societatii noastre de a dezvolta diverse tulburari: in special tulburari bipolare, depresie, atacuri de anxietate, atacuri de panica.
Aristotel insusi, la vremea lui, sustinea deja ca inteligenta merge mana in mana cu melancolia. Genii precum Sir Isaac Newton, Arthur Schopenhauer sau Charles Darwin au trecut prin perioade de nevroza si psihoza. Virginia Woolf, Ernest Hemingway si Vincent Van Gogh au ajuns sa faca actul extrem de a-si lua viata.
Sunt oameni celebri, dar in societatea noastra au existat mereu genii tacuti, neintelesi si singuratici care au trait in universul lor personal, profund deconectati de o realitate care pentru ei era prea haotica, lipsita de sens si dezamagitoare.
Studii pe oameni foarte inteligenti
Sigmund Freud, impreuna cu fiica sa Anna Freud, au studiat dezvoltarea unui grup de copii cu IQ peste 130. Acest studiu a relevat ca aproape 60% dintre copii au ajuns sa dezvolte tulburare depresiva majora.
De asemenea, celebre sunt studiile lui Lewis Terman, un pionier al psihologiei educationale de la inceputul secolului XX. In anii 1960, a inceput un studiu lung asupra copiilor cu abilitati mari care aveau un IQ mai mare de 170, care au participat la unul dintre cele mai faimoase experimente din istoria psihologiei.
Balast emotional si punctele moarte la oamenii foarte inteligenti
Expertii ne spun ca oamenii foarte inteligenti sufera uneori de ceea ce s-ar putea numi tulburare de personalitate disociativa. Aceasta inseamna ca isi vad propriile vieti din exterior, ca un narator care foloseste o voce la persoana a treia pentru a-si vedea realitatea cu obiectivitate meticuloasa, dar fara a se simti pe deplin implicati in ea.
Aceasta abordare a lor ii determina sa aiba adesea „unghiuri oarbe”, un concept strans legat de Inteligenta Emotionala pe care Daniel Goleman a dezvoltat-o intr-o carte interesanta cu acelasi titlu. Acestea sunt auto-amagiri, erori grave in perceptia noastra cand trebuie sa alegem pe ce sa ne concentram si pe ce sa evitam pentru a nu ne asuma responsabilitatea pentru asta.
