Gandurile noastre sunt ca un teatru privat si, ca atare, ne pot fascina. Ele ne pot surprinde, ne stimuleaza, ne pot muta la impinge si uneori pana la lacrimi. Oricat de mult gandurile pot declansa emotii, ele pot fi declansate si de ele: sentimentele influenteaza ceea ce se arata in teatrul nostru mental.
Imaginile si frazele trecatoare din mintea noastra formeaza o buna parte din viata noastra. Dupa unele estimari bazate pe tranzitiile starii creierului in datele neuroimagistice, este posibil sa avem patru pana la opt ganduri pe minut. Chiar si luand in considerare unele perioade de oboseala sau apatie si multe perioade petrecute cu perceperea inputurilor senzoriale (cum ar fi cititul sau ascultarea), care pot adauga pana la cateva mii de ganduri pe zi.
Mai multe tulburari psihologice produc schimbari in fluxul de gandire. Starile maniacale, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD) si anxietatea cresc adesea rata de gandire, in timp ce depresia si dementa o reduc adesea.
Ganduri spontane
Multe ganduri pot fi clasificate ca spontane sau involuntare. Imi vin in minte; nu se simt intentionati. Unele pot fi idei sau intuitii relevante pentru o situatie curenta, ganduri intruzive legate de preocupari sau „asocieri libere” in timp ce mintea rataceste. Unele sunt amintiri ale amintirilor autobiografice cu unele legaturi cu experientele recente.
De unde vin gandurile spontane? O sursa evidenta este stimularea mediului: ideile evocate de ceea ce vedem si auzim. Cu toate acestea, gandurile spontane apar adesea atunci cand mediul este relativ stabil, cum ar fi atunci cand mergi pe o cale familiara sau stai intr-un autobuz.

Emotiile joaca un rol cheie in multe tipuri de ganduri spontane.
Gandurile spontane apar adesea din memoria pe termen lung, fragmente inconstiente de fraze, imagini, actiuni si idei care dau nastere si la vise. Aceste blocuri de constructie mentala sunt activitatea colectiva a retelelor de neuroni din materia cenusie a creierului ale caror conexiuni au fost intarite de numeroase experiente.
Aceste retele neuronale sunt de obicei inactive, dar atunci cand sunt excitate de alte activitati ale creierului, cum ar fi un stimul, un gand inrudit sau foamea, ele concureaza pentru accesul la constiinta pe baza puterii lor. Puterea competitiva a retelelor este influentata de relevanta lor pentru situatia noastra, dar si pentru scopurile, nevoile, interesele sau emotiile noastre. Ne gandim mai usor la mancare cand ne este foame dar si cand avem de pregatit o cina importanta.
Emotiile joaca un rol cheie in multe tipuri de ganduri spontane. De exemplu, gandurile intruzive sunt fortate asupra noastra de emotii, astfel incat sa ne concentram asupra informatiilor cu prioritate ridicata, cum ar fi amenintarile, frustrarile sau oportunitatile. Anxietatea produce adesea ganduri intruzive care indica amenintari reale sau imaginare. In stresul post-traumatic, poate provoca flashback-uri repetitive si ruminatii.
In timp ce emotiile negative ne fac sa ne concentram asupra continutului cu prioritate inalta, emotiile pozitive par sa faciliteze asocieri mai indepartate sau neobisnuite care cresc memorarea si creativitatea. In timpul euforiei – fericire intensa sau placere care poate fi disproportionata cu cauzele sale – gandurile intruzive includ adesea anticipari optimiste si idei imaginative. Pasiunea induce ganduri spontane pozitive.
Microemotii
Chiar si in timpul activitatilor zilnice fara evenimente, emotiile slabe sau microemotiile precum grijile, dorintele, iritatia, stresul, surpriza sau interesul sunt implicate in orientarea multor dintre gandurile noastre.
Microemotiile sunt scurte si adesea inconstiente. Ele declanseaza in principal micromiscari precum tensiunea musculara sau microexpresiile faciale si produc mici reactii fiziologice, inclusiv secretia de adrenalina si raspunsurile cardiovasculare.

Microemotiile sunt ele insele declansate de o perceptie sau o idee, adesea inconstienta, care este suficient de semnificativa pentru a activa subtil sistemele emotionale.
Micro-temerile declanseaza adesea ganduri si griji care ar putea mentine anxietatea printr-o bucla de feedback pozitiv; aceasta, la randul sau, poate fi o sursa de insomnie. Dorintele activeaza in mod regulat ganduri precum obiective, dorinte si teme de conversatie.
Microemotiile de vinovatie sau mandrie declanseaza intuitii morale de dezaprobare anticipata sau aprobare a celorlalti, care sunt esentiale pentru a dezvolta un comportament pro-social, cum ar fi cooperarea, servibilitatea si alte tipuri de comportament care ii avantajeaza pe ceilalti. Microemotiile de plictiseala sau pofta de stimulare pot declansa distractia sau ratacirea mintii si pot sta la baza unor simptome de deficit de atentie.
Microemotiile ne influenteaza gandurile intr-o varietate de moduri. Ne distrag atentia de la obiectul sau prezent, sensibilizeaza sistemele perceptuale sa observe lucruri legate de tema lor dominanta si faciliteaza regasirea amintirilor relevante pentru tema respectiva. Microemotiile sunt ele insele declansate de o perceptie sau o idee, adesea inconstienta, care este suficient de semnificativa pentru a activa subtil sistemele emotionale.
Amigdala
Emotiile pot activa gandurile spontane prin mai multe circuite ale creierului centrate pe un hub numit amigdala. Acest hub are acces la indemnurile si dorintele noastre activate in partile inferioare ale lobului nostru frontal. Poate interpreta semnificatia emotionala a perceptiilor sau a amintirilor recuperate si, de asemenea, le poate influenta.
Centrul de amigdala activeaza, de asemenea, amplificatoarele creierului din trunchiul cerebral care alimenteaza substanta cenusie cu neuromodulatorii precum adrenalina si serotonina. Aceste sisteme cresc nivelul de activitate neuronala si il orienteaza catre tema care este in concordanta cu emotia. Cand gandul evocat este el insusi provocator de emotii, se creeaza o bucla auto-sustinuta intre gand si emotie, care este oprita fie de distragere a atentiei, fie de procese cognitive.
In esenta, gandurile spontane sunt in mare masura ganduri motivate: in fiecare minut, sentimentele ne impinge atentia, vocea interioara si teatrul nostru mental intr-o directie specifica. Un control mai bun al nivelurilor de stres, emotiilor si experientele zilnice poate imbunatati calitatea acestor ganduri spontane si satisfactia derivata din acestea.