Teoria stabilirii obiectivelor se bazeaza pe conceptul ca ideile noastre constiente ne ghideaza actiunile (Locke, 1968).

Deci, putem lua aceasta premisa si sa o aplicam la cele mai mari si mai semnificative obiective pe care ni le-am putea stabili – obiectivele noastre de viata? Si ce ar insemna asta cu adevarat, in ceea ce priveste planificarea si continuarea?

Cercetarile fundamentale ale lui Locke ne-au oferit multe lucruri de parcurs atunci cand vine vorba de stabilirea eficienta a obiectivelor. Dar intelegerea teoriei stabilirii obiectivelor este doar un pas catre elaborarea obiectivelor vietii personale. In acest articol, vom arunca o privire mai detaliata asupra unor idei si resurse care va vor ajuta sa incepeti calea cea buna si sa ramanem la ea pentru succes.

Fie ca nu aveti nici o idee despre ce doriti sau daca aveti o lista de galeata lunga de un kilometru, speram ca va fi ceva aici care sa va motiveze.

Care sunt obiectivele vietii?

Obiectivele vietii sunt ceea ce vrem sa atingem si sunt mult mai semnificative decat „ ceea ce trebuie sa realizam pentru a supravietui”. Spre deosebire de rutinele zilnice sau obiectivele pe termen scurt, ele ne conduc comportamentele pe termen lung. Nu exista o definitie psihologica unica pentru ele si nu sunt strict un construct clinic, dar ne ajuta sa determinam ceea ce vrem sa experimentam in ceea ce priveste valorile noastre.

Si pentru ca sunt ambitii personale, pot lua multe forme diferite. Dar ele ne dau un sentiment de directie si ne fac responsabili in timp ce ne straduim spre fericire si bunastare – pentru cele mai bune vieti posibile.

De ce ar trebui sa stabilim obiective in viata?

Multi dintre noi avem vise. Stim ce ne face fericiti, ce ne-ar placea sa incercam si este posibil sa avem o idee vaga despre cum am proceda. Dar stabilirea unor obiective clare poate fi benefica in mai multe moduri, dincolo de gandirea dorita: iata cateva.

  1. Stabilirea obiectivelor ne poate clarifica comportamentele

In primul rand, Teoria stabilirii obiectivelor a lui Locke pune intentiile in mod clar in centrul comportamentului nostru (Locke, 1968). Actul de stabilire a obiectivelor si gandul pe care le-am pus in elaborarea lor ne indreapta atentia catre motivul, cum si ce aspiratii noastre. Ca atare, ele ne ofera ceva pe care sa ne concentram si sa avem un impact pozitiv asupra motivatiei noastre.

Desigur, exista limitari ale generalizabilitatii acestei descoperiri – simpla stabilire a obiectivelor nu va conduce actiunile care ne conduc spre succes.

Ne vom uita la asta in scurt timp, dar deocamdata este suficient sa spunem ca ne ofera ceva la care sa ne angajam. Poate ca nu este usor sa schimbati cariera, dar recunoasteti ca este scopul dvs. si cel putin veti putea alege unele actiuni adecvate (Ajzen, 1991).

  1. Obiectivele permit feedback

Daca si cand stim unde vrem sa fim, putem evalua unde suntem acum si, in esenta, ne putem grafica progresul. Acest feedback ne ajuta sa ne ajustam comportamentul in consecinta (si atunci cand este un feedback satisfacator, creierul nostru elibereaza dopamina, de exemplu Treadway si colab., 2012). Permitand feedback-ul, obiectivele ne permit sa ne aliniez sau sa ne aliniem comportamentele, tinandu-ne pe drumul cel bun, cu ochii pe premiu.

  1. Stabilirea obiectivelor poate promova fericirea

Cand obiectivele noastre se bazeaza pe valorile noastre, ele sunt semnificative. Intelesul, scopul si cautarea pentru ceva „mai mare” este un element cheie al teoriei fericirii in psihologia pozitiva si „M” in modelul PERMA al lui Seligman (Seligman, 2004).

Impreuna cu emotia pozitiva, relatiile, angajamentul si realizarea (care sunt obiectivele care permit acest lucru), formeaza ceea ce am ajuns la cunoscut sub numele de „Viata buna”.

Cu alte cuvinte, obiectivele vietii reprezinta ceva in afara de grindul cotidian. Acestea ne permit sa urmarim obiective autentice la alegerea noastra si sa ne bucuram de un sentiment de realizare atunci cand ajungem acolo. Acestea fiind spuse, chiar incercand sa fim cei mai buni pe care ii putem duce uneori la fericire in sine, potrivit cercetarii eudaimonice asupra bunastarii (Ryan & Huta, 2009; Huta, 2016).

  1. Ne incurajeaza sa ne folosim punctele forte

Cand luam in considerare ceea ce conteaza cel mai mult pentru noi, ne putem acorda mai mult cu atuurile noastre interioare, precum si cu pasiunile noastre. Plasarea unui curs pentru noi insine este un lucru, dar folosirea punctelor noastre forte pentru a ajunge acolo vine cu un intreg set de alte beneficii.

Studiile arata ca cunoasterea si valorificarea punctelor noastre forte ne poate creste increderea (Crabtree 2002), stimula angajamentul nostru (Sorensen, 2014) si chiar promova sentimente de buna sanatate si satisfactie in viata (Proyer si colab., 2013).

Folosirea lor in urmarirea obiectivelor noastre, prin urmare – chiar descoperirea a ceea ce sunt – poate fi un lucru bun pentru bunastarea noastra.

5 Exemple de stabilire a obiectivelor de viata

Descompunandu-l putin, sa folosim exemple pentru a vedea cum ar putea functiona teoria fixarii obiectivelor Locke atunci cand este aplicata obiectivelor vietii. Dupa cum probabil ati vazut in alta parte in articolele noastre de stabilire a obiectivelor, psihologii pozitivi tind sa se bazeze pe (cel putin) patru constatari principale din lucrarea sa originala si din literatura care a urmat (Locke si Latham, 2002; 2006).

Putem apoi sa luam o „idee frumoasa” si sa cream cateva exemple de stabilire a obiectivelor din aceasta. Sa presupunem, asadar, ca Jamie vrea sa-si stabileasca obiective pe baza pasiunii sale – predarea.

Cu cat scopul lui Jamie este mai dificil, cu atat realizarea este mai mare. Cu alte cuvinte, provocarea este importanta. Jamie si-ar putea aborda stabilirea obiectivelor cu o sarcina usoara, cum ar fi „ Ajutarea fratelui meu cu temele ”, dar va obtine un sentiment mai mare de realizare daca va stabili bara un pic mai sus. Un exemplu aici ar fi „ Deveniti un profesor certificat ”. La cealalta extrema, ar putea incerca sa evite obiectivele excesive si potential de neatins, cum ar fi „ Inceperea propriului internat pana la sfarsitul anului ”.

Cu cat obiectivul lui Jamie este mai explicit, cu atat va putea sa-si regleze performanta mai bine. Aici, ea ar putea specifica exact ce doreste sa obtina in detaliu: „ Deveniti un profesor certificat de K1 pentru solicitantii de azil in Svenborgia ”. Cu detalii mai precise, Jamie poate obtine feedback mai explicit cu privire la progresele sale si isi poate alinia performanta in consecinta – ajutandu-o pe drumul spre realizare.

Angajamentul cu obiective ridicate vine din stabilirea unor obiective importante, realizabile. In acest moment, Jamie a abordat provocarea si claritatea (sau dificultatea si specificitatea) (vanSonnenberg, 2011). Va trebui sa reflecteze daca este cu adevarat important pentru ea si daca este realist. Acesta este mai mult un principiu si mai putin un „pas”. Intelege ce implica si se aliniaza la valorile ei?

Jamie trebuie sa se asigure ca poate obtine feedback pentru a ramane motivata. Cu alte cuvinte, ea trebuie sa poata privi unde se afla pe parcurs si sa o compare cu obiectivul ei. S-a inscris la calea academica relevanta? S-a inscris pentru experienta profesionala? Sau le-a realizat si acum isi primeste viza de lucru la Svenborgia? Chiar si mai bine, putea vedea daca cineva ar putea sa o indrume, permitandu-i un feedback mai regulat cu privire la progresul ei.

Scopul lui Jamie nu ar trebui sa fie prea complex. Pe masura ce viata continua, obiectivele noastre se pot schimba. Jamie s-ar putea sa-si dea seama la colegiul profesorului ca vrea sa redefineasca obiectivul. Poate ca acum vrea sa predea in alta tara si decide sa invete o alta limba. Desi nu are nici un rau in reevaluarea obiectivelor sale, principala metoda de actiune este ca nu ar trebui sa creasca dificultatea sarcinilor sale dincolo de ceea ce este realizabil sau realist – sau poate deveni coplesita.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here