Adultcentrismul se exercita prin subestimarea comportamentului, gandurilor si ideilor copiilor si adolescentilor. Se presupune ca, pur si simplu pentru ca sunt tineri, contributia lor este inutila.
„Cand vei fi mai mare vei intelege. Adultul de aici sunt eu si parerea ta nu conteaza. Cand iti vei castiga banii, atunci vei sti ce este viata.” Adultcentrismul defineste pozitia superioara a adultilor fata de copil si adolescent.
O realitate invizibila, de care nu suntem constienti si care are un impact considerabil asupra celor mai tineri. Acest lucru este atat de adevarat incat multi probabil nu vad nicio problema in acea pozitie de dominare si aplicare.
La urma urmei, bebelusii nu sunt creaturi fara experienta pentru care sa-si asume responsabilitatea? Adevarul este ca totul are o limita, iar granita este sa nu cada niciodata in dispret.
Adultcentrismul este un fenomen asemanator antropocentrismului, acea viziune sociala in care barbatul este deasupra femeii. Intrucat o anumita cifra sau sector al populatiei se vede cu mai multe drepturi decat ceilalti, apare discriminarea.
Copiii si adolescentii cer adesea sa nu fie vazuti ca subiecti pasivi. Si ei, in limita abilitatilor lor, pot aduce o mare contributie la imbunatatirea lumii.
Ce este adultcentrismul?
Adultcentrismul se refera la o paradigma de gandire care ne determina uneori sa percepem copiii si adolescentii intr-un mod distorsionat.
Un exemplu este sa-i vezi ca fiind pasivi, necalificati si lipsiti de autonomie. In continuare, nu ezitam sa facem totul pentru ei, protejandu-i pana la limite nesanatoase.
De asemenea, este adevarat ca copiii cu varste cuprinse intre 4 si 18 ani trec printr-o faza de crestere, maturizare si autodescoperire. Cu toate acestea, ele nu sunt incomplete, incapabile sau lipsite de calitate.
Pe langa aceasta, adultcentrismul se defineste, in primul rand, prin acea viziune a superioritatii careia nu se acorda atentie sau se considera pretuita parerea copilului.
Orientare da, dispret nu
Este clar ca copiii au nevoie de protectie si indrumare. Cu toate acestea, este obisnuit sa cada in prejudecati . Uneori tratam copiii sau studentii ignorandu-le nevoile sau chiar subestimandu-le abilitatile.
Facem asta atunci cand minimizam rationamentul lor sau facem afirmatii de genul „vei intelege cand vei creste”. Trebuie sa ai masura, intelegere si concentrare.
Daca este adevarat ca ca adulti stim mult mai multe despre viata, nu putem prevala asupra abilitatilor minorului. De asemenea, copilul are dreptul de a-si exprima opinia. La fel, munca noastra cu ei este sa-i calauzim, nu sa-i dispretuim, sa le dam voce, sa rationam cu ei si sa raspundem la orice intrebari pe care le pun.
UNICEF a intocmit un document in 2013, menit sa creasca gradul de constientizare cu privire la centrismul adultilor. Necesitatea de a reflecta asupra atitudinilor si raspunsurilor noastre „centrate pe adulti” ne va permite sa educam si sa ghidam mai bine tinerii.
A educa nu inseamna a domina sau a subestima. Fiecare copil are un potential unic ca fiinta umana si nu putem, sub nicio forma, sa facem uz de un comportament de superioritate sau de discriminare fata de cei mici.