Poate ca ati auzit – sau chiar ati folosit – termenii religie si spiritualitate in mod interschimbabil. Dar, desi nu sunt diametral opuse, nici nu sunt la fel. Invata cum sa faci diferenta dintre religie si spiritualitate.
Timp de mii de ani, omenirea a urmarit cu pasiune Adevarul cu un T mare – raspunsurile finale la viata si univers. Aceasta cunoastere perena constituie raspunsurile la ceea ce sunt adesea numite intrebari despre suflet:
- Cine sunt?
- Ce vreau?
- Care este scopul meu?
- Care este intelesul vietii?
Din punct de vedere istoric, din perspectiva sufletului, au existat doua cai fundamentale pentru a descoperi aceste adevaruri: religia si spiritualitatea. Desi au multe asemanari si exista o relatie intre cele doua, exista diferente intre religie si spiritualitate.
Religie : Prin definitie, religia este un set personal sau un sistem institutionalizat de atitudini, credinte si practici religioase; slujirea si inchinarea lui Dumnezeu sau a supranaturalului.
Spiritualitate : Spiritualitatea , pe de alta parte, conota o experienta de conectare la ceva mai mare decat tine; traind viata de zi cu zi intr-o maniera reverenta si sacra . Sau, asa cum spune Christina Puchalski, MD (lider in incercarea de a incorpora spiritualitatea in asistenta medicala), „Spiritualitatea este aspectul umanitatii care se refera la felul in care indivizii cauta si exprima sensul si scopul si modul in care isi experimenteaza conexiunea cu momentul. fata de sine, fata de ceilalti, fata de natura si fata de ceea ce este semnificativ sau sacru”.
Originile religiilor si spiritualitatii
Religie : Religiile se bazeaza cel mai adesea pe vietile, invataturile si credintele unei figuri istorice sau arhetipale (de exemplu, Hristos, Buddha, Moise, Krishna, Muhammad). Detaliile vietii lor ca fiinte sfinte sau foarte evoluate ne-au fost transmise in negura vremurilor prin traditia orala si scripturile scrise. Aceste figuri sunt subiectul de cult si devotament si formeaza fundamentul practicilor si ritualurilor religioase intr-o comunitate.
Spiritualitate : Prin contrast, spiritualitatea se bazeaza mai des pe aplicarea practica a invataturilor fondatorului. Aspirantii spirituali tin cont de sfatul poetului japonez Matsuo Basho: „Nu cauta sa mergi pe urmele celor intelepti. Cautati ceea ce au cautat.”
Liniile se estompeaza
Daca simtiti ca aceste definitii devin neclare si se incruciseaza unul pe teritoriul celuilalt, nu sunteti singuri. De exemplu, s-ar putea sa cunosti oameni care se considera spirituali, dar nu religiosi. In schimb, pot exista indivizi care sunt religiosi cu devotament, dar care nu sunt ceea ce majoritatea ar considera profund spirituali.
Sa incercam sa lamurim lucrurile aruncand o privire mai atenta la cele mai definitorii diferente dintre caile religioase si cele spirituale. Retineti ca nu exista absolute in aceste distinctii. Sunt doar markeri generali meniti sa exploreze mai bine calitatile dintre doua abordari la fel de valide pentru cautarea adevarului.
Experienta obiectiva vs. subiectiva
Religie : In general, o religie formala este adesea o experienta obiectiva. Cu alte cuvinte, exista de obicei un accent mai mare pe exterior:
- Case de cult (de exemplu, o biserica)
- Carti ale scripturilor
- Ritualuri eterne
- Observari
Acesta este echivalentul referirii la obiecte in care atentia ta este plasata asupra obiectelor din experienta ta.
Spiritualitate : Spiritualitatea, cu toate acestea, inclina mai mult spre auto-referire sau spre interiorizarea constientizarii sufletului tau. Spiritualitatea este o calatorie interioara care implica o schimbare a constientizarii mai degraba decat o forma de activitate externa. Ca atare, spiritualitatea se refera mai mult la intelegerea interioara decat la inchinarea exterioara. Aceasta nu inseamna ca inchinarea nu face parte din spiritualitate; este o chestiune de unde sunt indreptate devotamentul si inchinarea:
- La o practica externa, un obiect sau o imagine de fata
- Pentru sufletul tau, sinele superior sau divinitatea din interior
Organizat vs. fara forma
Religie : Una dintre caracteristicile religiei este organizarea acesteia. Este un construct structurat, adesea bazat pe reguli, care guverneaza intr-o oarecare masura comportamentul membrilor sai. Regulile morale, legile si doctrinele, precum si codurile si criteriile specifice, creeaza structura organizata care contine sistemul de credinte specific religiei. Acesta nu este neaparat un lucru rau. In vremuri anterioare, mai incerte, regulile si dogmele religiei organizate au ajutat sa ofere societatii un sentiment de certitudine si au ajutat sa-i ghideze si sa mangaie pe cei carora le lipsea credinta.
Spiritualitate : Cu toate acestea, spiritualitatea se elibereaza de restrictiile si structura rigida asociate uneori cu religia traditionala. Aspirantul spiritual recunoaste ca el sau ea se afla pe o „cale fara cale” de auto-descoperire. Ei nu urmeaza un set de reguli exterioare, ci propria lor chemare interioara la spirit. In acest fel, spiritualitatea poate simti uneori un act rebel de a merge singur si de a parasi tribul, foarte in spiritul filosofului si poetului american Ralph Waldo Emerson, cand a spus: „A fi tu insuti intr-o lume care incearca in mod constant sa faca. tu altceva este cea mai mare realizare.”
Abordare traditionala vs
Religie : Datorita istoriei lor de secole pana la milenii, religiile sunt adesea adanc inradacinate in traditie, ritual, crez si doctrina. Institutiile religioase isi pazesc in mod conservator practicile si valorile, tinandu-se cu rigiditate de trecut si de interpretarile originale ale invataturilor fondatorului. Acest lucru este de inteles prin faptul ca toate religiile doresc sa pastreze esenta invataturilor lor, astfel incat sa poata fi transmise cu acuratete prin istorie.
Spiritualitate : Prin comparatie, spiritualitatea este adesea mai putin concentrata pe abordarea rigid traditionala si adesea favorizeaza o mentalitate evolutiva. Aceasta se refera atat la o mentalitate mai flexibila, cat si mai adaptativa fata de invataturile de baza ale marilor traditii de intelepciune, dar reflecta si intelegerea ca, asa cum sugereaza si numele, cresterea spirituala este un proces evolutiv. Spiritualitatea imbratiseaza schimbarea si evolutia constiintei. Odata cu practica spirituala, ideile si interpretarile se schimba pe masura ce indivizii, societatile si lumea avanseaza.
Exclusiv vs. Incluziv
Religie : Credintele religioase traditionale, uneori bazate pe interpretari rigide ale invataturilor cheie, pot crea o viziune exclusiva asupra lumii care ii izoleaza pe cei care nu isi impartasesc opiniile sau interpretarile. Din pacate, aceasta mentalitate religioasa „in grup” poate fi folosita pentru a justifica excluderea minoritatilor sau a celor considerati nedemni de favoarea lui Dumnezeu.
Spiritualitate : Spiritualitatea nu face astfel de distinctii. In schimb, favorizeaza o abordare incluziva. In recunoasterea faptului ca spiritul pur este o forta unificatoare, nimeni nu este exclus. Faci parte din holograma universala, toti zeii si zeitele deghizati. Dupa cum explica Krishna in Bhagavad Gita , capitolul 4, versetul 11: „Pe masura ce oamenii se apropie de mine, asa ii primesc. Toate caile Arjuna, duc la mine.”
Cu alte cuvinte, din perspectiva spirituala, nimeni nu are monopolul adevarului. Toti sunt bineveniti in ochii lui Dumnezeu.
Credinta vs. Experienta spirituala
Religie : In esenta, religia este despre credinta. Adica, credinta in ceva bazata pe acceptarea neconditionata a invataturilor religiei. Spre deosebire de viziunea stiintifica asupra lumii, religiile nu au nevoie de dovezi pentru a-si valida afirmatiile. Prin religie, esti invatat sa ai credinta in Dumnezeu sau in scripturi ca fiind adevarul infailibil si ultim al realitatii. Acceptarea si predarea divinului sunt predate ca calea care duce la mantuirea finala.
Spiritualitate : Spiritualitatea nu respinge credinta; cu toate acestea, adesea se sprijina mai mult pe experienta directa a sufletului sau a divinitatii. Practicile spirituale precum meditatia, yoga, tacerea si contemplarea va permit sa faceti contact constient cu stari de constiinta mai extinse, ajutand astfel la validarea experientei invataturilor, mai degraba decat sa le acceptati doar prin credinta. Stii ceva pentru ca ai gustat singur experienta si i-ai lasat sa rezoneze, spre deosebire de a accepta cuvantul altuia.
Frica vs Iubire
Religie : In ciuda celor mai bune intentii, religiile pot contine uneori un curent subtil (sau nu atat de subtil) de frica tesut in invataturile lor. Conceptele de pacat original, judecata divina, mania lui Dumnezeu sau pedeapsa vesnica pot crea un mediu mental impovarat de ingrijorare si anxietate pentru meritul tau si daca actiunile tale vor avea ca rezultat razbunare divina sau pedeapsa karmica. Soarta ta in viata de apoi poate parea ca un spectru in fundul mintii tale, influentandu-ti in mod subtil gandurile si comportamentul.
Spiritualitate : In schimb, spiritualitatea indeparteaza de obicei vestigiile fricii si ale ingrijorarii in favoarea unei abordari mai iubitoare si pline de compasiune a vietii si a mortii. Spiritualitatea imbratiseaza o viziune asupra lumii bazata pe constiinta care sprijina toate fiintele umane pe calea lor spre trezirea in iubire si bunatate neconditionata. Alegerile si comportamentul tau sunt ghidate nu de frica de pedeapsa, ci mai degraba de dorinta de a pune capat suferintei si de a crea o lume pasnica si iubitoare pentru toti.
Dupa cum puteti vedea, exista distinctii notabile intre spiritualitate si religie; cu toate acestea, aceste comparatii nu sunt menite sa fie absolute sau o incercare de a polariza una fata de alta. Credintele religioase si credintele spirituale difera in modurile in care sunt practicate. Cu toate acestea, fiecare practica serveste ca un vehicul pentru a va conduce mai aproape de adevarul pe care il cautati. Indiferent de calea sau combinatia dintre cele doua pe care le urmati, este expresia personala si subiectiva a calatoriei voastre de trezire.