In prezent, discutiile despre orientarea sexuala sunt mult mai relaxate decat in trecutul marcat de prejudecati. Acum suntem mai degraba orientati catre fericire (orice forme ar avea ea) si mai putin interesati de cutume, de “gura lumii” sau de perceptia societatii.
Exista persoane gay in orice societate, in orice cultura, in orice colt al lumii. De fapt, astfel de persoane au existat dintotdeauna, doar ca se ascundeau de ochii lumii care ii condamna.
Stiinta a dovedit ca nu este nimic bolnavicios in a fi atras de parteneri de acelasi sex, psihologii au gasit dovezi variate care fie explica traume din copilarie, fie accepta hormonii ca pe un impuls, iar Biserica s-a opus si inca se opune vehement impotriva unei astfel de „anomalii”.
In urma cu ceva timp, se obisnuia ca orientarea sexuala sa fie introdusa la categoria “preferinte sexuale”.
Exista, totusi, o oarecare contradictie de termeni: orientarea este o inclinatie, ceva ce ne defineste deja, in timp ce preferinta tine de o alegere constienta.
Unii spun ca a fi gay este un rezultat genetic, biologic, altii ca, de fapt, este un raspuns la experientele sociale sau altfel spus ca este o alegere.
Dincolo de optiunile critice ale fiecaruia si mai presus de antipatii sau simpatii, homosexualitatea ramane cu cea mai importanta incertitudine care, daca ar fi elucidata, cel mai probabil n-ar mai imparti lumea in atat de multe tabere: raspunsul la intrebarea: “Asadar, se nasc oamenii gay sau hetero?”
Studii genetice
O examinare a pedigreeului familiei a descoperit ca barbatii homosexuali au avut mai multe rude homosexuale de sex masculin prin intermediul liniei materne decat prin linii paterne, sugerand o legatura cu cromozomul X.
Dean Hamer a demonstrat ca orientarea sexuala a barbatului este influentata de gena Xq28, desi a fost, de-a lungul timpului, contrazis de incercarile altor oameni de stiinta.
Acest studiu a evidentiat si realitatea conform careia homosexualitatea se manifesta mai mult in cazul barbatilor si ca lipsa sau surplusul hormonului masculin sunt principalele responsabile.
Cand Jonathan Marks (un biolog evolutionist) l-a intrebat pe Hamer ce procent al homosexualitatii a crezut ca a fost explicat prin rezultatele sale, raspunsul lui a fost: “am explicat 5% din homosexualitatea masculina”.
Replica lui Marks a fost la fel de interesanta: ” Nu exista nici o alta stiinta decat cea a geneticii comportamentale, in care sa poti lasa 97,5% dintr-un fenomen neexplicat si sa obtii titluri. “
In acelasi timp, un studiu nepublicat, de Alan Sanders (Universitatea din Chicago) a coroborat rezulatatele obtinute de toti cercetatorii, concluzionand ca, in cele din urma, nici o gena sau produsul genei de la regiunea Xq28 nu ar afecta orientarea sexuala.
Hormonii si sexualitatea
Dintr-o alta perspectiva, dar ducand spre aceeasi explicatie genetica, Allan Pose, autorul cartii “Limbajul trupului”, a explicat foarte minutios cum hormonii sunt responsabili de formarea creierului masculin si feminin, mai exact cum stabilesc sexualitatea inca din uter.
Embrionul uman pleaca de la un tipar feminin, abia in urmatoarele opt saptamani de la nastere embrionul masculin primeste hormonii numiti androgeni, oferindu-i creierului configuratia specifica barbatilor.
Astfel, daca la momentul potrivit cantitatea de hormoni masculini este insuficient primita, baiatul se naste cu o structura mai mult feminina, devenind, cel mai probabil, homosexual.
Asadar, un barbat se poate naste cu un creier 100% feminin, in ciuda faptului ca el are organe genitale masculine si viceversa fiind la fel de adevarata.
Acelasi Allan Pose a sustinut cu vehementa, in toate interviurile sale, faptul ca homosexualitatea este genetica si, nici pe departe, o optiune, iar mediul in care persoanele cu pricina sunt crescute este mult prea putin important.
Nimeni nu isi alege orientarea si, implicit nimeni nu o poate schimba, oricat de mult incearca sa-si inhibe instinctele sau sentimentele.
Experiente abuzive in copilarie
Nu exista dovezi foarte clare in ceea ce priveste influenta traumelor din copilarie asupra orientarii sexuale, insa s-au conturat cateva statistici care au examinat atent orientarea sexuala in functie de istoricul copilariei: maltratare fizica si psihica, violenta in familie, o libertate sexuala anormala.
La nivel teoretic, pare credibil ca un copil ce duce in spate atatea suferinte sa isi dea peste cap principiile si sa se raporteze distorsionat la cei din jurul lui. Teoretic…
Pentru ca studiile au constatat o prevalenta de 3 ori mai mare de abuz in copilarie pentru cei care, ulterior, au fost implicati in activitati homosexuale.
Din moment ce doar 15% dintre homosexuali au experimentat abuzuri in copilarie (in comparatie cu 5% in randul heterosexualilor), abuzul nu a putut fi numit un factor major in determinarea homosexualitatii.
Si totusi… se invarte
Pentru multi explicatia genetica nu este completa – credinta sustinuta de faptul ca exista un numar mare de femei si barbati care isi schimba orientarea sexuala pe parcursul vietii.
Peste un sfert dintre acesti oameni au renuntat la identitatea lor gay: unii au fost identitati recuperate heterosexuale, altii au renuntat la orice tip de etichetare a preferintelor.
In New York City, procentul care s-a schimbat de la o orientare homosexuala/ bisexuala pentru o orientare heterosexuala a fost de 5% pe o perioada de doar 12 luni, in special in cazul femeilor.
Concluzii
Impresia generala ramane aceea ca homosexualitatea este o chestiune ce tine de gene, mai degraba decat de factorii de mediu. Cu toate astea, ne raman la dispozitie o sumedenie de studii contradictorii, valorile utilizate in majoritatea cercetarilor fiind aproximative.
In continuare ne vom invarti in jurul dilemei “genetica-hormoni-optiune-mediul-de-viata”, totusi cu o siguranta: trebuie sa punem fericirea noastra inaintea oricaror teorii!
