Cand copilul se agita, mama il mangaie pe spate pana se calmeaza. Copilul zambeste, iar mama lui ii zambeste inapoi, intr-un moment pe care psihologul Mary Ainsworth l-a numit „incantare reciproca”.
Acesta este dansul unui copil si al ingrijitorului receptiv. Aceste interactiuni „servire si intoarcere” sunt esentiale pentru dezvoltarea bebelusilor. Dar pentru persoanele care ii ingrijesc, a deveni un partener de dans receptiv poate fi o provocare, iar cercetatorii sunt dornici sa descopere abilitatile care ajuta aceste interactiuni sa infloreasca.
La Universitatea din Virginia BabyLab, eu si colegii mei exploram experientele timpurii si procesele creierului care pun bazele capacitatilor sociale emergente ale sugarilor – inclusiv experientele cu ingrijitorii.
Intr-un nou studiu, publicat in revista Emotion, am urmarit 120 de mame si bebelusi in primele cinci luni de la nastere. Am descoperit ca a fi perceptiv emotional sau a fi capabil sa identifice starile emotionale ale altora din expresiile faciale este un predictor cheie al ingrijirii sensibile – comportamentele de servire si intoarcere care fac un partener de dans receptiv.
In primele saptamani dupa nastere, le-am aratat mamelor o serie de fete de straini adulti care s-au schimbat de la o expresie neutra la una din sase emotii: fericire, frica, tristete, furie, dezgust sau o alta fata neutra. Treaba lor era sa identifice ce emotie vedeau si sa o faca cat mai repede posibil. Aceasta nu este o sarcina usoara, iar cand am calculat cat de precise erau mamele, am vazut o gama larga de performante, ceea ce indica faptul ca unora le-a fost mai greu sa recunoasca anumite emotii.
Cateva luni mai tarziu, am invitat aceleasi mame si copiii lor de 5 luni intr-o camera de joaca si le-am rugat pur si simplu „sa se joace cu copilul tau asa cum ai face de obicei” timp de cinci minute. Din videoclipuri cu interactiunile lor, am putut observa modul in care fiecare ingrijitor a raspuns la semnalele copilului ei.
Pentru multi, interactiunea a fost lina, ca o conversatie buna. Chiar si atunci cand acesti bebelusi au plans sau au actionat „dificil”, raspunsurile adaptate ale mamelor i-au ajutat rapid pe bebelusi sa se stabileasca si sa se intoarca la afacerea importanta a jocului. Pentru altii, interactiunea a fost o lupta. Unele mame au incercat sa controleze sau sa intrerupa jocul bebelusilor pana cand copilul a ramas nemiscat si retras, in timp ce altele au ignorat cererile bebelusilor lor de confort si conexiune.
Cand am analizat performanta mamelor in sarcina de perceptie a emotiilor, impreuna cu comportamentul lor fata de bebelusii lor, am constatat ca capacitatea unei mame de a recunoaste fericirea in mod specific – dar nu si alte emotii precum frica sau tristetea – a prezis cat de sensibila si receptiva era ea atunci cand interactioneaza cu copilul ei patru luni mai tarziu.
Nu a fost faptul ca mamele sensibile si-au exprimat mai multa fericire fata de bebelusii lor – nu erau mai „zambitoare” decat media. Mai degraba, erau deosebit de buni in a percepe emotia pozitiva a altora. Este posibil ca abilitatea de a recunoaste fericirea celorlalti sa le permita, in general, mamelor sa simta mai bine fericirea bebelusilor lor in mod specific si sa raspunda in consecinta. Astfel, abilitatile de perceptie a emotiilor pot fi o forta ascunsa importanta care sustine ingrijirea sensibila in primele luni de viata ale bebelusului.
Ceea ce este deosebit de fascinant este ca mamele sensibile au fost mai perceptive la emotiile pozitive masurate folosind imagini cu straini adulti. Putem doar specula ca abilitatile de perceptie ale mamelor s-ar putea traduce prin recunoasterea emotiilor proprii copiilor lor, ceea ce ii poate ajuta sa raspunda sensibil la semnalele emotionale ale bebelusilor lor.
Studiul nostru a inclus numai mame care locuiesc in Statele Unite. I-am observat in timpul unei singure sesiuni scurte de joaca cu copiii lor. Ramane de vazut daca rezultatele noastre vor fi similare sau diferite pentru tati, in alte culturi sau in contexte mai stresante. De exemplu, este posibil ca recunoasterea emotiilor negative – cum ar fi frica sau tristetea – sa conteze mai mult pentru raspunsurile ingrijitorilor atunci cand copiii lor sunt suparati sau stresati. Speram sa studiem aceste posibilitati in viitor.
Interactiunile sensibile si receptive cu ingrijitorii sunt esentiale pentru construirea creierului bebelusilor si pentru prognoza ulterioara a abilitatilor sociale si chiar a sanatatii fizice. Constatarile ofera sprijin pentru programele care dezvolta abilitatile emotionale ale ingrijitorilor, inclusiv capacitatea de a recunoaste bucuria celorlalti. Intelegerea abilitatilor de inteligenta emotionala care sprijina ingrijirea sensibila poate ajuta la informarea interventiilor timpurii pentru a promova relatii sanatoase si sigure parinte-copil.