Legea Stirilor Online, Bill C-18, avea abia cateva ore cand Meta a anuntat ca va incepe in curand sa blocheze canadienii sa acceseze si sa distribuie stiri pe Facebook, Instagram si pe toate platformele sale.
Actul este menit sa schimbe modul in care jurnalismul din Canada este finantat, solicitand gigantilor tehnologici precum Meta si Google sa negocieze cu companiile media canadiene pentru utilizarea continutului de stiri pe platformele lor. Biroul Parlamentar de Buget a estimat ca organizatiile de stiri ar putea imparti o compensatie totala de 329 de milioane de dolari anual.
Dar Meta si-a explicat decizia de a bloca stirile spunand ca continutul jurnalistic contribuie cu putin la castigurile anuale ale companiei – si astfel ar fi mai usor sa trageti stirile cu totul decat sa respectati legislatia.
Actul de stiri online a fost modelat dupa Codul de negociere al stirilor din Australia (NMBC), legislatie care a fost prima care a obligat Meta si Google sa plateasca pentru continutul de stiri de la terti de pe site-urile lor.
De cand NMBC a fost adoptat in 2021, alte tari, inclusiv Regatul Unit, Statele Unite, Africa de Sud si Brazilia, s-au gandit sa impuna legi similare.
Dar se pare ca Canada va fi prima care va reusi sa implementeze legislatia despre care Ottawa spune ca va „imbunatati” codul australian.
Raspunsul previzibil al lui Meta
Pentru australienii care urmaresc legislatia in cursul Parlamentului canadian, actiunile lui Meta par sa semnaleze un caz de repetare a istoriei.
Meta a actionat aproape in acelasi mod in timp ce NMBC era in dezbatere, blocand australienii sa acceseze sau sa posteze continut de stiri. Interdictia a inclus link-uri catre publicatii de stiri atat australiene, cat si internationale – si chiar organizatii caritabile, servicii de urgenta si pagini de Facebook ale guvernului australian, cum ar fi Biroul de Meteorologie.
Este posibil ca in curand canadienii sa nu poata accesa articole de stiri pe Facebook si pe alte platforme detinute de Meta. (Shutterstock)
Miscarea a fost o incercare extrem de publica de a forta modificari ale legislatiei australiene pentru a evita „desemnarea” in legislatie, care ar numi platformele fortate sa negocieze cu organizatiile de stiri conform codului.
Casdoria a avut succes in mare masura – guvernul a facut concesiile si a redus efectiv legea.
Industria media australiana simte acum efectele acestei decizii.
NMBC australian la un an
La sfarsitul anului trecut, Trezoreria Federala Australiana a finalizat prima revizuire a NMBC si a pozitionat legislatia ca un succes. In multe feluri, asa a fost. Au fost incheiate 34 de tranzactii in valoare de peste 200 milioane USD in sectorul media, ceea ce reprezinta aproximativ 61% din piata acoperita de cel putin o tranzactie.
A existat, totusi, o diferenta semnificativa intre Google si Meta in ceea ce priveste ofertele facute. Meta a facut intelegeri doar cu 13 organizatii media, in timp ce Google a obtinut aproximativ 23 de oferte.
Am facut parte dintr-o echipa de cercetare australiana care dorea sa inteleaga cum Google si Meta au reusit sa aiba raspunsuri atat de diferite la cod. Am examinat documente de politica si am intervievat directori din mass-media despre experienta lor de a negocia cu platformele.
Ceea ce am gasit nu a fost o veste buna pentru jurnalism.
Lipsa de transparenta in cadrul NMBC
Unii dintre directorii de stiri ai organizatiilor mai mici au spus ca lipsa de transparenta in ceea ce priveste finantarea a dus la o schimbare neintentionata. Dezechilibrul pietei dintre organizatiile si platformele media s-a simtit acum mult mai mult in randul organizatiilor media insesi.
Prevederile privind increderea comerciala din legislatie inseamna ca organizatiile de stiri si platformele nu sunt obligate sa raporteze cati bani au primit, cum au investit banii pe care i-au primit sau daca acea investitie s-a aliniat cu scopul politicii NMBC de a sprijini jurnalismul de interes public.
Majoritatea persoanelor intervievate care au obtinut tranzactii mai mari nu au vrut sa vada transparenta cu privire la sumele de bani garantate, deoarece considerau ca informatiile sunt sensibile din punct de vedere comercial.
Dar lipsa de transparenta in ceea ce priveste tipul si cantitatea de finantare a insemnat efectiv ca organizatiile mai mici, independente, care concurau pentru cota de piata intr-un ecosistem media australian extrem de concentrat, pierdeau talent si investitii. Ei mergeau la grupurile de presa mai mari carora probabil li s-ar fi acordat mai multa finantare in temeiul codului.
Ministrul Patrimoniului canadian Pablo Rodriguez a fost responsabil pentru promovarea Legii stirilor online prin intermediul Parlamentului. PRESA CANADIANA/Sean KilpatrickCP
Misha Ketchell, editorul The Conversation Australia, a spus ca mai multa transparenta ar fi putut imbunatati „asimetria informationala” dintre corporatiile mai mari si organizatiile independente mai mici.
„Nu aveam idee si am incheiat o intelegere pentru o suma foarte modesta de bani”, a spus Ketchell. „Am fost intr-adevar intr-un mare dezavantaj.”
Ketchell ne-a spus ca organizatia sa a primit doar suficienti bani pentru a angaja un nou jurnalist si ca o alta redactie a braconat unul dintre angajatii lor cheie, deoarece cealalta companie a folosit finantarea pe care a asigurat-o in cadrul NMBC pentru a oferi un salariu peste rata obisnuita de piata.
Platformele care renunta la negocierea NMBC
Acest impact a fost agravat de o a doua problema – eliminarea „desemnarii” din cod. Asta insemna ca, indiferent daca o organizatie de stiri era eligibila in conformitate cu codul, nu exista nicio cerinta ca o platforma sa negocieze cu organizatia.
Dupa cum a sustinut Nick Shelton, editorul Broadsheet Media axat pe stilul de viata:
„Platformele sunt cele care sunt in masura sa determine cu cine au de-a face… Deci, dintr-o data, aveti Google si Meta, afaceri multinationale uriase, care decid castigatorii si invinsii industriei media australiane.”
Platformele puteau refuza sa negocieze cu organizatiile pe care le considerau neeligibile ca jurnalism de interes public sau, alternativ, sa remunerati organizatiile pe care aveau un interes comercial sa le sustina. Participantii la interviu au sugerat ca ambele scenarii au avut loc.
In cele din urma, interviurile noastre au aratat, de asemenea, ca platformele au putut, de asemenea, sa promoveze oferte individuale care sa se alinieze cu propriile prioritati de afaceri pentru stiri de pe platforma. Acest lucru a afectat tipurile de jurnalism in care se investeste si dependenta de anumite forme de finantare pentru a plati pentru aceasta.
Unii intervievati au sustinut ca platformele imping organizatiile media catre mai multa finantare pe baza de granturi si alte programe specifice oferite de companiile de tehnologie – cum ar fi Google News Showcase – pentru a evita negocierea unor oferte individuale conform codului.
Altii intervievati au indicat ca ofertele au fost incadrate in jurul investitiilor in anumite tipuri de continut in functie de nevoile platformei, cum ar fi Google News Initiative, mai degraba decat sa fie platite pentru continutul de stiri publicat pe platforme.
Ce inseamna asta pentru canadieni?
Exista lectii valoroase de invatat din incadrarea codului australian.
Lipsa transparentei si a desemnarii inseamna ca platformele tehnologice au fost capabile sa actioneze in interesul propriilor prioritati de afaceri, mai degraba decat in interesul scopului declarat al codului de a sprijini jurnalismul de interes public.
Canadienii ar trebui sa ia in considerare cat de multa influenta au deja platformele si cat de mult ar putea cauta sa castige odata ce Legea Stirilor Online intra in vigoare.