Sursă foto: www.pexels.com

Atunci când activitatea electrică a inimii îți pune sănătatea sau chiar viața în pericol, instalarea unui stimulator cardiac poate fi cea mai potrivită soluție. În acest articol poți afla ce este un stimulator cardiac, cui îi este indicat și care sunt beneficiile sale.

Ce este stimulatorul cardiac?

Stimulatorul cardiac este cunoscut și cu denumirea de pacemaker. El este un dispozitiv cu dimensiuni similare unei cutii de chibrituri care se implantează subcutanat pentru a permite gestionarea aritmiilor. Unele tipuri de pacemakere pot fi folosite și pentru a trata anumite forme de insuficiență cardiacă [1].

În mod normal, semnalul electric care determină contracțiile cardiace este generat într-o zonă denumită nod sinoatrial. Nodul sinoatrial este pacemakerul natural al inimii, iar semnalul electric pe care îl generează e transportat în mod organizat în toate celulele cardiace, determinând o contracție sincron [2].

Uneori, există probleme legate de acest semnal electric, care poate determina bătăi prea frecvente (tahicardie) ale inimii sau din contră, bătăi prea rare (bradicardie), sau bătăi neregulate (aritmie). Un pacemaker este un dispozitiv care generează impulsuri electrice cu o anumită frecvență pentru a menține pulsul normal și regulat [3]. 

Cine are nevoie de un stimulator cardiac?

Medicul cardiolog este cel mai în măsură să efectueze investigații ample pentru a stabili dacă ești un candidat potrivit pentru un stimulator cardiac. Montarea stimulatorului cardiac ARES sau a altui tip de stimulator cardiac este recomandat în următoarele cazuri:

  • Frecvență cardiacă sub limita inferioară normală

  • Frecvență cardiacă peste limita superioară normală

  • Pauze lungi între bătăile inimii

  • Unele tipuri de insuficiență cardiacă [1].

Aceste simptome pot apărea asociate mai multor boli:

  • Modificări ale țesuturilor cardiace determinate de vârsta înaintată;

  • Leziuni ale mușchiului cardiac determinate de boli cardiace, un infarct sau o intervenție chirurgicală cardiacă;

  • Boli cardiace congenitale;

  • Medicație care reduce frecvența cardiacă;

  • Pericardita – o inflamație a țesuturilor din jurul inimii;

  • Miocardita – o inflamație a mușchiului cardiac;

  • Cardiomiopatia – modificări ale inimii care îi afectează funcția de pompă;

  • Scleroza sistemică – o boală rară care determină inflamația pielii și a organelor interne;

  • Sarcoidoza – O boală rară care determină apariția unor granuloame în diferite organe;

  • Hipotiroidism [2]. 

Ce riscuri implica montarea unui stimulator cardiac?

Orice procedură medicală presupune un anumit grad de risc, iar cele mai multe riscuri când vine vorba despre stimulatorul cardiac au legătură cu implantarea acestuia. Ele includ:

  • Reacția alergică la anestezic;

  • Sângerare sau vânătăi;

  • Apariția de cheaguri de sânge;

  • Deteriorarea unor vase de sânge sau a unor nervi;

  • O infecție a inciziei sau a conductorilor;

  • Formarea de țesut cicatricial în jurul stimulatorului;

  • Sindromul de pacemaker, care apare atunci când dispozitivul stimulează un singur ventricul;

  • Pneumotorax;

  • Acumularea de fluide în jurul inimii;

  • Perforarea inimii [1]. 

Ce investigații sunt necesare pentru a stabili necesitatea unui stimulator cardiac?

Medicul cardiolog va studia dosarul medical al pacientului și va recomanda o serie de investigații suplimentare pentru a stabili raportul risc / beneficiu pentru fiecare caz particular. Pe lista de analize se găsesc:

  • Electrocardiografia pentru măsurarea semnalelor electrice la nivelul inimii;

  • Ecocardiografia pentru determinarea anatomiei cordului;

  • Monitorizare Holter pentru evaluarea activității cardiace a inimii pe o perioadă de 24 – 48 h;

  • Testul de rezistență la efort, pentru a evalua funcționarea cordului în timpul efortului fizic [2]. 

Nu toți pacienții care suferă de aritmii au nevoie de un stimulator cardiac. În cazul aritmiilor ușoare sau asimptomatice, de pildă, montarea unui pacemaker nu e recomandată. Dacă simptomele sunt determinate de o cauză reversibilă, se va opta mai degrabă pentru un tratament de susținere până la eliminarea cauzei [1]. 

Ce restricții de viață implică montarea unui stimulator cardiac?

Stimulatoarele cardiace moderne nu sunt la fel de sensibile ca aparatele mai vechi, dar există dispozitive care pot interfera cu funcționarea acestora. Câteva exemple de astfel de dispozitive și măsurile de precauție pe care ar trebui să le iei:

  • Dispozitivele care folosesc magneți;

  • Telefonul mobil poziționat într-un buzunar chiar deasupra stimulatorului cardiac;

  • Utilizarea telefonului mobil la urechea de pe partea stimulatorului cardiac;

  • Așezarea căștilor pe piept;

  • Purtarea unui smartwatch;

  • Expunerea îndelungată la detectoare de metal, inclusiv manevrarea unui asemenea aparat;

  • Petrecerea unui timp îndelungat în apropierea dispozitivelor antifurt din magazine;

  • Unele echipamente electrice: transformatoarele de tensiune, gardurile electrice, încărcătoarele portabile pentru acumulatorii auto [1].

Există și proceduri medicale care pot interfera cu funcționarea pacemakerului:

  • Rezonanța magnetică nucleară (RMN);

  • Computer tomograf (CT);

  • Electrocauterizarea;

  • Electroliza;

  • Radioterapia;

  • Litotripsia;

  • Stimularea electrică nervoasă transcutanată [2]. 

Aplicarea unui stimulator cardiac este o manoperă relativ invazivă, dar care poate prelungi viața pacienților și care implică riscuri destul de mici. Monitorizarea atentă a funcției cardiace prin controale medicale regulate este esențială pentru o viață lungă și sănătoasă. 

Bibliografie:

  1. https://www.healthline.com/health/heart-pacemaker#precautions afișat la 10.05.2022

  2. https://www.heart.org/en/health-topics/heart-attack/treatment-of-a-heart-attack/implantable-medical-devices afișat la 10.05.2022

  3. https://medlineplus.gov/ency/article/007369.htm afișat la 10.05.2022

RELATED ARTICLESMORE FROM AUTHOR