De la liberalizarea contului de capital încoace, cursul leului se mişcă determinat şi de operaţiuni speculative care încearcă să fructifice diferenţele de dobândă. Aceste operaţiuni se desfăşoară în mod curent pe pieţele valutare şi de capital din toată lumea, ele influenţând decisiv şi continuu cursul de schimb, fie că este vorba despre euro/dolar, dolar/yen sau euro/leu. De ce atunci atacul asupra leului din ultimele săptămâni iese din tipare şi a prilejuit trei ieşiri ale guvernatorului BNR? Un scurt istoric ar putea pune în lumină răspunsul la această întrebare.
10.10.2008. SESIZAREA. BNR sesizează necorelarea între pieţele monetară, valutară şi cotaţiile cursului afişate pe ecran.
Efectuează o intervenţie directă vânzând 40 de milioane de euro. Datele statistice de pe piaţa monetară arată că dobânzile s-au menţinut la nivel înalt cu toate că există un exces de lichiditate. Cursul leului înregistrează în continuare mişcări ample, necorelate cu evoluţia de pe piaţa monetară. La ora 16.00, BNR testează piaţa valutară pentru a verifica realitatea cotaţiilor. Testarea s-a făcut fără realizarea de tranzacţii, ci doar în scopul verificării realităţii cotaţiilor.
13.10.2008. AVERTISMENTUL. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, convoacă un briefing la BNR. Demontează zvonurile privind lipsa lichidităţii, demască atacul informatic asupra Băncii Transilvania şi spune că băncile din România sunt printre cele mai solide din lume din punctul de vedere al indicatorilor de solvabilitate. La mesajul pentru liniştirea populaţiei se alipeşte un altul, evident destinat altui segment de public. “Rezerva (valutară-n.red.) nu e ca să ne uităm la ea. (...) Cei care vor să speculeze pe leu să aibă lei. (...) Jucători care au vrut să arate că se poate scoate profit fără capital vor să mişte cursul leului fără lei. (...) Să te joci cu cotaţiile pe ecran într-o piaţă funcţională e un mare păcat!”
13.10.2008-20.10.2008. ŢEAPA. Pe piaţa interbancară, dobânzile urcă de la niveluri de 13-14% la peste 46%, cât s-a înregistrat vineri. Dealerii pun această creştere pe seama cererii foarte mari din partea speculatorilor, care au nevoie de lei mizând pe o depreciere a monedei naţionale pe termen scurt. În piaţă, foamea de lei se manifestă exploziv, leul se apreciază progresiv, luând-o în sens invers dorinţelor speculatorilor. Guvernatorul Mugur Isărescu iese într-un nou briefing la BNR şi anunţă că asupra leului a avut loc un atac eşuat. “Este ruşinos pentru o bancă mare să rămână cu poziţia nereglementată” (nu îşi onorează obligaţiile de plată - n.r.), spune şeful BNR şi atrage atenţia bancherilor să nu transfere dobânzile înalte de pe piaţa monetară (provocate de aceiaşi speculatori disperaţi după lei) în creditele clienţilor.
20.10.2008-22.10.2008. LĂCOMIA. Mai multe bănci comerciale nu stau pe gânduri şi indexează dobânzile la credite, ignorând sugestia BNR şi trimiţând notificări de majorare clienţilor. Firesc, ştirea face ocolul media şi revoltă mii de clienţi. Site-urile se umplu de înjurături cu nume şi prenume. Dobânzile de pe piaţa interbancară rămân înalte, în ciuda faptului că BNR pune la dispoziţie circa patru miliarde de lei pe zi. Facilitatea de lombard (prin care banca centrală împrumută băncilor lei la 14,5% dobândă) este misterios ignorată. Speculatorii nu au nici lei, nici titluri de stat pentru a gaja un astfel de împrumut de la banca centrală. Nevoiţi să vândă valută, împing şi mai jos cursul euro, sporindu-şi astfel paguba.
22.10.2008. RUŞINEA. Trei bănci româneşti, nume cunoscute care nu pot fi făcute publice de către BNR, dar care altfel sunt pe buzele tuturor, continuă să nu închidă poziţiile. Preşedinţii şi trezorierii celor trei bănci sunt chemaţi la banca centrală şi luaţi la întrebări, după ce cu o zi înainte personajele fie fac turul televiziunilor, fie al ziarelor de business, clamând faptul că în piaţă nu sunt suficienţi lei (cu care să închidă poziţiile entităţilor străine, nume mari de la Londra, gen Goldman Sachs). Faptul e fără precedent, ruşinea e mare, mare cât activele lor la un loc.
CIRCUMSTANŢE AGRAVANTE: Speculatorii străini nu îşi onorează obligaţiile de plată, adică nu şi-au închis poziţiile. Sunt susţinuţi de bănci româneşti care au acoperit lipsa de performanţă din partea speculatorilor străini. Unele bănci româneşti acţionează în sensul distorsionării pieţei monetare contribuind la creşterea incertitudinii. Altele încearcă o creştere artificială a dobânzilor, inclusiv la creditele acordate populaţiei şi companiilor locale.
BNR plafonează dobânda la lei la 17,80%
BNR poate suspenda publicarea indicilor ROBID/ROBOR în cazul în care nivelul ratei dobânzii ROBOR depăşeşte cu mai mult de 25% nivelul ratei dobânzii pentru facilitatea de credit, aflat în prezent la 14,25% pe an. „În această situaţie, Banca Naţională a României va publica indicii ROBID/ROBOR stabiliţi astfel: ROBID pe toate scadenţele, la nivelul ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit a băncii centrale; ROBOR pe toate scadenţele, la nivelul ratei dobânzii pentru facilitatea de credit a băncii centrale (numită şi lombard-n.red)“, arată în comunicatul BNR. Dobânda ROBOR este media dobânzilor de pe piaţa interbancară, pentru leii atraşi de bănci, şi este relevantă, în ultimă instanţă, pentru cei care au contractate credite în monedă naţională.
Cum au acţionat speculatorii
Explică Eugen Rădulescu, consilierul guvernatorului BNR, citat de blogul lui Dan Popa. “Sunt deţinătorii de fonduri mari, care sunt în căutare de monede mai slabe pe mapamond, şi aceştia, ca nişte animale de pradă, se reped asupra celor mai slabe dintre monedele pe care le găsesc. Jucătorii respectivi încep să coteze pentru cumpărare valută la preţuri din ce în ce mai mari. Asta înseamnă că se duc cu cursul la 37, 38, 39, 39,5 pentru euro. În momentul în care cotează aceste preţuri nu este obligatoriu să se producă neapărat şi foarte multe tranzacţii la preţurile respective, dar ele se pot produce. În momentul în care cursul ajunge la un anumit nivel pot să apară jucători care să vândă valuta respectivă celor care vor s-o cumpere, respectiv jucătorilor străini. Aceştia din urmă însă nu au lei. Ei anunţă preţuri de cumpărare pentru lei, dar ei nu au aşa ceva.
Şi atunci fac aşa-numitele operaţiuni de swap: vând şi răscumpără valuta pentru lei, în aşa fel încât să-şi poată face plata la cele 48 de ore pentru valuta pe care au cumpărat-o - că au cumpărat valută cu lei - aşteptând ca în intervalul acesta de timp, în cele trei-patru, cinci zile, o săptămână (depinde cum au jucat jocul respectiv), când ar trebui să facă operaţiunea inversă din swap, respectiv să dea înapoi leii şi să primească înapoi valuta, cursul valutar, din cauza spaimei jucătorilor din piaţă, să se ducă, de exemplu, la 4,1-4,2 lei/euro. În momente de tensiune financiară, practic, fie se depreciază moneda, fie cresc dobânzile. Una dintre cele două se întâmplă. Când s-a produs atacul pe leu, Banca Naţională a vândut valuta şi a luat leii din piaţă. În acel moment, dobânzile la lei s-au urcat până la 70%, dobânzi pe care le-au plătit jucătorii care mizau împotriva leului. E drept, acele 70% pe an, la nivelul de câteva zile pe cât li se întindeau operaţiunile, reprezentau de fapt 0,3, 0,4, 0,5%, timp în care leul ar fi urmat să se deprecieze cu 3%, cu 5%, aşa cum s-a întâmplat cu forintul maghiar. În momentul în care au trebuit să facă plata s-a văzut că cursul nu mai e 3,9 cât au mizat, ci e doar 3,7, deci au pierdut şi din dobândă, şi din curs.”
|