Evenimentul „connect fb“ de astăzi mai de dimineaţă era aşteptat ca fiind primul seminar sau conferinţă (ce vreţi) despre serviciul de socializarea al momentului. Organizatorii de la Evensys chiar s-au străduit să îl facă aşa cum trebuie, cu marketing, cu sponsori etc. Invitaţia suna aşa: „Pe data de 16 iulie te invităm la prima ediţie connect|fb, o conferinţă despre reţele sociale dedicată fenomenului care domină în prezent social media: Facebook.“ De aici se înţelege că se va vorbi despre fenomenul de socializare în sine, despre sucesul Facebook şi despre cum ştiu unii utilizatori să îl folosească mai bine decât alţii şi să facă bani din asta.
Din păcate, discuţiile cu vorbitorii nu au existat, iar prezentările în sine s-au rezumat la a povesti fiecare cum a ajuns să atingă limita de prieteni de 5.000. Minunat, dar parcă nu era acesta scopul. Sau era? Pot să îl înţeleg pe Cristi Manafu în ideea organizării unui astfel de eveniment. Indiferent ce ar fi ieşit, el este oricum acoperit de ambiguitatea invitaţiei. Mai mult chiar, participanţii au fost în majoritate fete (probabil bloggeriţe şi PR), foarte încântate de poveştile de pe scenă. Dar, în afară de organizatori, mai are cineva ceva de câştigat din eveniment? De câştigat ceva real, nu vai, ce frumos ne-am întâlnit noi la Novotel şi am reprezentat cu succes comunitatea celor 1,5 milioane de români cu cont pe FB!“
De la Cristina Bazavan am înţeles că FB este tocmai bun pentru aţi crea ceva brand personal, iar pentru succes (adică pentru a strânge 5.000 de prieteni) trebuie să tratezi serviciul de socializare ca pe o poveste de dragoste. Sigur, poetică comparaţie, dar să nu uităm că rata de divorţuri din România este în continuă creştere, iar FB seamănă mai mult cu o aprindere de călcâie de câteva luni sau un an. De asemenea, dacă ai în sală o mulţime de tineri de 25 de ani poţi fi sigur că nu mai ascultă radio, iar pe tine te cunosc mai degrabă de pe Facebook. Eu unul îi recomand şi Hi5 pentru un public ceva mai juvenil, dar care totuşi va creşte şi va cumpăra revista Tabu. Ce nu am înţeles este cum face bani din posturile de pe FB. Dar eu sunt oricum mai greu de cap (nu am avut ocazia să întreb în timpul prezentării sau după, iar din poveştile Cristinei nu s-a înţeles cum se fac respectivii bani. Poate indirect.)
Poveştile emoţionante sunt întotdeauna atractive pentru public, mai ales într-o perioadă în care Mădălina Manole este disecată mai dihai decât Michael Jackson. Nu am nimic cu Sanda Nicola şi nu pot decât să o admir pentru că a trecut peste problemele cauzate de boală (cancer de col uterin), dar de aici până la a spune că Facebook ţi-a schimbat viaţa e drum lung. Mai degrabă problemele generate de suferinţă i-au schimbat viaţa. Iar oamenii care au căutat-o pe FB pentru informaţii mă îndoiesc că văd în ea o somitate în domeniu şi un umăr foarte moale pe care să plângă, dar pe care să se şi bazeze. (Ca părere personală de om însurat: nu informaţiile de la persoanele care au trecut prin probleme similare cu ale altora salvează vieţi, ci oamenii specializaţi. Şi, mai ales, igiena personală, care include şi o vizită periodică la o clinică pentru analize.) Totuşi, cum i-a schimbat Facebook viaţa?
Mai drăguţă a fost povestea Chic de zece şi a Agenţiei de împlinit dorinţe a Alinei Zară. Măcar ei fac un lucru frumos, care nici măcar nu se bazează pe socializarea din Facebook ci are şi alte căi de comunicare. Deşi mă îndoiesc că bunica ei se plimbă acum prin lume pentru că şi-a exprimat dorinţa la Agenţie (nu, de fapt se plimbă pentru că Alina are prieteni drăguţi şi cu bani suficienţi). Restul prezentatorilor, veniţi din partea sponsorilor, au continuat, se pare, discuţiile sterile despre subiect. Sunt sigur că se pot găsi idei interesante prin prezentări, dar dacă eşti nevoit să asculţi 15-20 de minute o persoană ca să obţii un singur lucru interesant este grav.
După părerea mea, Facebook a fost şi rămâne un site de socializare. Cu date despre prieteni vechi şi aproape uitaţi, despre cunoştinţe cu care nu vorbeşti decât rar şi despre diferite evenimente sau idei care se propagă pe net. Dar nu cred că este cazul să îi dăm atât de multă importanţă doar pentru că ocupă „ultimul răcnet“ în materie de socializare. Fiecare utilizator îl foloseşte aşa cum doreşte şi, eventual, poate găsi modalităţi de popularizare pentru propria persoană sau pentru o companie. Cam atât.
Fotografi de la eveniment găsiţi la Matei Vlăduţescu. A, încă un amănunt. A fost lansat şi un ghid de marketing pentru Facebook. Din păcate, pentru descărcarea lui ai nevoie de un cititor de coduri pe smartphone. Chiar nu era mai simplu să fie postat undeva sub formă de *.pdf sau altceva?
|