CONFESIUNI. Cum de a plecat la Bacău cu gândul să ajungă la Washington și cum ia decizii în situaţii de criză. Gabriela Vrânceanu Firea a vorbit și despre aceste subiecte în interviul acordat EVZ.

EVZ: Cum ai avut curajul să faci un copil la vârsta ta?
Gabriela Vrânceanu Firea: Eu cred foarte mult în ceea ce simt eu și în semnalele pe care le primesc și din exterior, dar mai ales de la mine. Când ne-am hotărât să îl avem pe Tudor, eu și Răsvan intrasem așa într-un an parcă se sfârșea Pământul. De câte ori vedeam un copil mic îmi dădeau lacrimile și veneam la Răsvan și spuneam: „ia uite, noi nu avem copiii, trebuie să facem ceva”. Și Răsvan îmi spunea: „Dar nu ești prea tânără? Să mai stăm, ca să mai treacă timpul”. Am simţit că atunci e momentul. La 21 de ani m-am măritat, la 22 de ani am rămas însărcinată, la 23 am născut. Și nu îmi pare rău deloc pentru că acum Tudor este mare și este un partener de discuţie inteligent. Are 16 ani și eu mă simt o mămică foarte tânără.

Eu mi-am mai dorit copii, dar așa s-a întâmplat, problemele de sănătate ale lui Răsvan nu au mai permis. Acum e bine-venit și ne bucurăm de acest lucru, iar la 39 de ani sunt din nou însărcinată. Dacă mă gândesc că am prietene care au născut la 42 - 43 de ani, cred aș mai avea timp de unul. (Râde). Acum s-a schimbat mentalitatea, iar doamnele vor întâi carieră. Fără ajutor este mai greu.

Noi la Tudor nu am avut ajutoare. Mama lucra, era foarte tânără, părinţii lui Răsvan lucrau și nu puteau să-și lase serviciul, nici măcar pentru un nepot, și l-am crescut singuri. Am avut bonă până la patru ani, iar apoi ne-am ocupat, fiecare cum puteam, apoi a mers la grădiniţă. Acum suntem favorizaţi. Condiţii ar fi să mai avem urmași, dar sper să ne potolim. Mama mea este liberă de contract, stă cu noi și ne ajută. Sora lui Florin (Pandele – n.r.), Emilia, abia așteaptă un nepoţel și este încântată. A amenajat și la ea acasă o cameră pentru bebeluș, așa că toată lumea vrea să ne ajute și să ne sprijine. Sănătate să fie.

Cum a reacţionat Tudor la vestea că ești însărcinată?
Tudor își dorea de mult timp fraţi. Mi-aduc aminte că prin clasa a patra era foarte supărat, pentru că avea mulţi colegi cu frăţiori mai mici. A fost atunci un boom de natalitate, favorizată și de climatul economic. Familiile aveau mai mult curaj atunci. Acum multe familii nu vor să facă copii pentru că vor să vadă ce urmează, cum e cu locul de muncă, mai au rate. Tudor se simţea atunci în minoritate și marginalizat pentru că nu avea fraţi. Mereu ne bătea la cap. Așa că e foarte încântat.

Avem o singură contradicţie, dar una majoră după părerea lui: nu-i place numele Petru. Îi place doar David, al doilea nume. Nici băieţilor lui Florin nu le place numele Petru. Dar sunt încântaţi că au un frăţior. Nu voiau soră, nu știu de ce. Noi îi tachinăm că probabil nu-și doreau o prinţesă prin casă. Toţi băieţii au vrut un frate. În ziua în care am venit de la ecografie a fost petrecere. Dar nimănui nu-i place acest nume: Petru. Toţi mă întreabă: „Ce mai face David?” și eu le răspund: „Petru este foarte bine”. Sunt simpatici, sunt copiii buni faţă de ce vedem la generaţia asta tânără care se ocupă de cluburi și de droguri ușoare.

Băiatul tău are 16 ani...
Tudor este foarte matur. Cred eu că e din cauză că a văzut în casă atâtea greutăţi. S-a maturizat foarte repede și gândește ca un copil de cel puţin 18 ani. Realizează ce periculos este să bei, să fumezi. Și în afara faptului că mai iese cu prietenii la o aniversare, n-au fost probleme și chiar îmi povestește ce fac alţii. El îmi spunea că din această cauză nu voia surioară. „Tu nu știi mamă ce fac fetele din cluburi și ce se întâmplă...”. Îmi spune că dacă ar fi fost fetiţă, erau trei bodyguarzi pentru ea s-o apere de pericole.

Ai trecut la divertisment...
Se pare că este vremea schimbărilor majore în viaţa mea. A început de anul trecut și continuă. Colaborări am avut în divertisment. Am realizat și prezentat două ediţii la „Geniali”, cu maestrul Lazarov și am învăţat foarte multe de la dumnealui și de la Augusta cu care am filmat ambele ediţii „Geniali”: cea cu Florin Piersic și cea cu Maria Ciobanu.

Au vrut să mă solicite măcar la ediţia „Geniali” cu Angela Similea, dar managementul Antena 3 mi-a spus că nu ar fi bine să continui cu divertismentul fiindcă am un talk-show de actualităţi în prime time la Antena 3 și dezbat subiecte grele. Am întrerupt colaborarea, dar am mai lucrat pentru Revelioanele Antenei 1 cu Titus Munteanu. La modul serios abia acum încep. Sunt veche în televiziune, dar nouă în divertisment. Am sprijinul întregii echipe și Simona Gherghe mă încurajează, și Dan Negru. Eu nu prea sunt genul arogant, nici în viaţa de zi cu zi și nici profesional. Îi voi întreba pe toţi când voi avea nelămuriri sau când voi simţi că îmi este greu. Pe Simona am mai stresat-o cu tot felul de întrebări.

Ce ai vrut să știi de la Simona?
Am întrebat-o despre artiști, m-au ajutat și Dana Mladin, și Dan Negru. Până acum am știut totul, sau aproape totul, despre politicieni, reprezentanţii societăţii civile, oameni din societăţile comerciale sau ai Băncii Naţionale. Nu cunoșteam domeniul divertismentului. Am vrut să știu cum trebuie abordaţi, dacă sunt anumite sensibilităţi, tabuuri, ce întrebări trebuie să pui, preţuri, tarife, bugete. Și cred că acum stăpânesc ceea ce-mi trebuie pentru început.

De ce acum?
Când am fost la „Geniali” nu am avut o ofertă concretă. Erau doar colaborări sporadice. Și nici eu nu mi-am pus problema. Dar așa cum m-a întrebat foarte multă lume, unii m-au judecat, alţii au acceptat, despre faptul că am decis într-un timp foarte scurt să mă recăsătoresc, așa am făcut și cu divertismentul. Am avut o discuţie cu doamna președinte Camelia Voiculescu, în care i-am spus că mă pregătesc să devin mămică și că mi-aș dori foarte mult să rămân în trust, dar cu un program mai lejer.

Nu mă gândeam să solicit patru ore, dar meseria de televiziune te consumă și nu există program de la 9.00 la 17.00. Dar una este  să fii în fiecare seară pe post cu subiecte de actualitate, faţă de o emisiune săptămânală în care subiectele sunt plăcute, sunt frumoase, te emoţionează. Dar nu este acea presiune care se conturează într-o campanie electorală.

Dacă nu ar fi fost această campanie electorală, poate că mai amânam momentul. Eu, când sunt în faţa unei decizii grele, mă sfătuiesc cu familia, cu prietenii foarte intimi și mă rog foarte mult și cer „Doamne, dă-mi minte luminată” și de aceea niciodată nu-mi pare rău pentru alegerile făcute, indiferent de câte reacţii stârnesc.

Când am avut discuţia cu doamna Camelia Voiculescu, în care i-am spus de planurile mele, a venit propunerea cu emisiunea duminicală. Am simţit că divertismentul este genul care mă reprezintă cel mai bine acum.

Veţi intra în casa celebrităţilor. Până unde vor merge întrebările?
Vom intra bătând la ușă. Nu speriind celebritatea, că nu acesta este scopul. Interesul este să o descoperim așa cum nu a mai fost prezentată. Cu siguranţă că atunci când vrei să arăţi celebritatea cum nu o cunoaște publicul vor fi măcar unul - două elemente de noutate. Vom avea câteva rubrici fixe: debutul  personalităţii, momentul maxim în carieră și surprizele pentru invitaţi.

Ne-am interesat care sunt preferinţele culinare, ce-i place, chiar și ce fobii are. Va fi muzică, dans și teatru. Mai avem și o rubrică apetisantă, susţinută de Piero Parmigiani, un maestru bucătar din Italia, care-i va găti pe loc mâncarea preferată a invitatului. I se va face și o astrogramă…

În contextual actual, câţi sunt vedete?
Sunt genul foarte respectuos, uneori mi se spune că sunt prea tolerantă și îngăduitoare. Nu am deloc tupeu. Eu am un principiu în viaţă, venit tot de la credinţă și religie. Nu judec pe nimeni. Pe mine n-o să mă auziţi bârfind, nu pentru că dispreţuiesc ideea de bârfă, fiindcă din bârfă se extrage și informaţie, ci pentru că nu vreau să păcătuiesc. Dar conștientizez că sunt niște anomalii, se petrec niște distorsiuni.

Mai mult mă deranjează impactul social al acestor distorsiuni ce provin din televiziune și din presa mondenă și din păcate sunt foarte mulţi părinţi care au greutăţi în a le explica copiilor că un om de succes nu înseamnă o fată frumoasă care s-a cuplat cu un fotbalist. Este foarte greu să-i explici unei adolescente că nu acesta este modelul pentru că ea îţi va replica că „acest model” are bani să-și cumpere poșeta cea mai interesantă, pantofii cei mai la modă, e în centrul atenţiei, este adorată.

Alţii au o teorie și mai toxică. Pentru că, în urma unui scandal, fabricat de cele mai multe ori, ajung asistente TV și chiar devin persoane respectabile în faţa cărora trebuie să ne și înclinăm. Joacă în telenovele, în sitcomuri, fac bani reali. Dacă ceilalţi bani au fost căpătaţi de la sponsori, acum devin persoane bine-văzute și bine-plătite și cu statut social. Iată toxicitatea acestui parcurs profesional.

Nu am decât să spun ceea ce îi repet și lui Tudor: numai valorile reale rezistă în timp. Celelalte durează un sezon, două. Nu mă număr printre cei care condamnă televiziunile, presa în general, că strică publicul. Să fim serioși. Școala trebuie să educe un elev și familia. Nu mijloacele externe.

Cât o să stai în concediu după ce naști?
Cu Tudor am stat două luni. Acum mă ajută programul de vară al televiziunilor generaliste. În iulie și în august se întrerup toate emisiunile în direct și în septembrie se revine. Dacă eu voi fi bine, dacă copilașul va fi bine, voi reveni în septembrie, cu grila. Am toată vara să mă refac.

Ai renunţat ușor la actualitate?
Și eu și soţul meu suntem mari devoratori de talk show-uri. La Revoluţie  familia mea se culca și eu, deși aveam bacalaureatul de pregătit, pe care l-am luat cu note foarte mari, rămâneam până se terminau emisiunile de la parlament, stăteam până se terminau. A doua zi mergeam pe două cărări. Sunt uimită când aflu că sunt persoane care nu vor să știe, nu citesc ziarul. Mă bucur că Tudor este la fel ca mine, foarte informat. Sper ca și David să fie interesat. Sunt unele persoane care spun că sunt romantice și nu se pricep la lucrurile cotidiene. Dar a fi practic nu exclude a fi romantic. Aud diverse persoane zicând sunt romantică, ce mă interesează unde plătesc factura la gaze. Poţi să fi romantic și fiind un bun administrator al casei și al vieţii tale, cred eu.

Te-ai gândit vreodată să pleci în străinătate?
Da. Atunci când am plecat de la Bacău, eu îmi doream să ajung la Washington. Dar l-am întâlnit pe Răsvan și am început să lucrez în presă. Mereu, când aveam mici divergenţe, îl tachinam: „Am plecat de la Bacău să ajung în America și m-am oprit la tine în București” și ne amuzam. Mi-ar fi plăcut să lucrez în străinătate și sunt convinsă că, și nu mă laud, un om care e hotărât și se simte împlinit în profesie nu are cum să nu reușească în SUA sau oriunde.

La un moment dat, eu lucram șapte zile din șapte. Dar am prins drag de presă și, căsătorindu-mă și având un copil, n-a mai fost posibil. Am cochetat cu acest gând. Acum este târziu și în meseria de jurnalist e greu să te accepte cineva să o iei de la capăt la 40 de ani, să lucrezi într-o televiziune sau în presa scrisă. Chiar și în cea online.

Știu că ai niște afaceri.
E mult spus afaceri. Am fost acţionar și administrator al unei societăţi de presă care a editat „Săptămâna financiară”, „Financiarul” și „Felicia”, pe care criza le-a trimis în online. Am trecut și prin niște disponibilizări pe care le-am trecut foarte greu, mai ales că unii dintre angajaţi, cei mai mulţi, aveau și copii, a fost dificil. Chiar am avut un sfârșit de an greu. Dacă pui suflet, e dificil să fii afacerist. Cred că trebuie să-ţi iei și o coajă rece, dar nu mi-e mie caracteristic.

Am și o societate care este doar a mea, SC Tudor Imob Media SRL. Dar pe aceasta au fost mai mult contracte de consultanţă. Toate societăţiile din România au simţit un recul în ultimii doi ani și s-au făcut foarte multe disponibilizări. Cred că cele mai multe care nu s-au închis abia pâlpâie. Am spirit antreprenorial, dar aștept vremuri mai bune.

Mi-ar plăcea, dacă aș avea timp și buget să am o micuţă afacere, o grădiniţă privată cu afterschool. Probabil că la un moment dat am să-mi îndeplinesc acest obiectiv.

Mi-ar plăcea să am și un restaurant. Nu am avut nici bugetul și nici timpul necesar. Nu cred în acele afaceri deschise și lăsate pe seama cuiva. Trebuie să te implici trup și suflet și, dacă ești prezent, atunci ai rezultate. Știţi cum se spune: „Ochiul stăpânului îngrașă vita”. Dar dacă vor veni și vremuri mai bune și voi avea timp și bani, mi-ar plăcea să mai continui în domeniul antreprenoriatului. Cred că aș obţine rezultate pentru că am avut ani în care realizările mele au fost apreciate. Am avut profit la firmă, ceea ce spune tot despre un manager.

Ai renunţa la televiziune în favoarea unei afaceri?
Sigur. Televiziunea este o meserie și o pasiune. Așa cum am mai spus, cred foarte mult în instinctul meu de a începe sau de a sfârși ceva. Și privesc în interiorul meu, simt când e timpul să fac un anumit pas. Atunci când voi simţi că dau rezultate mai bune într-un alt domeniu, cu siguranţă voi face pasul. Nu prea fac eu așa pasiune, numai de amorul artei, pentru un loc de muncă sau pentru ideea de a fi pe sticlă.

Eu am învăţat de acasă să fiu fericită și mulţumită cu mine însămi și cu familia. Nu neapărat cu recunoștinţa celor din jur. Ea este foarte importantă, dar nu prea trăiesc pentru alţii. Puteţi s-o numiţi o formă mică de egoism. Eu vreau să fiu împăcată cu mine, cu deciziile mele, copiii mei, familia mea. Și nu pentru ce spun ziarele colorate sau pentru ce se comentează pe la uși.

Pentru că noi suntem acasă și în suflet cu familia și nu trebuie să dăm socoteală naţiunii. Politicienii trebuie să dea socoteală pentru activitatea profesională naţiunii, nu și oamenii din societatea civilă. Sigur va veni un moment în care voi spune că vreau să fac altceva.

Ai avut vreun moment în care ai făcut un pas și l-ai regretat?
Sincer, nu. De mică am fost foarte sigură pe mine. Eu mă bazez foarte mult pe semnele pe care le primesc la nivel spiritual, fiind o persoană care începe ziua și o sfârșește cu rugăciuni. Nu ai cum să nu fii îndrumat pe drumul cel bun dacă ai ales calea credinţei.

Motivul pentru care în „Uaul” tuturor m-am măritat atât de repede a fost pentru că am găsit în Florin (Pandele – n.r.) exact aceeași persoană ca mine și nu credeam că mai există o altă persoană, în anturajul meu, ca mine. Este singurul bărbat idem cu mine.

Bineînţeles că sunt și alţi oameni asemănători, foarte credincioși, dar nu credeam să găsesc eu vreodată un bărbat, un partener de viaţă care să se trezească și primul lucru, după ce și-a făcut toaleta, să înceapă să se roage. Și seara la fel. Mergem împreună la biserică, la mănăstire și punem totul prin prisma credinţei. Toate deciziile pe care le luăm sunt după ce ne-am consultat spiritual. Și de aceea am fost  foarte hotărâtă în ceea ce fac. Aceasta este cheia, secretul: puterea în mine de la rugăciune.

CV - Gabriela Vrânceanu Firea, jurnalistă și realizatoare TV.

    A lucrat în radio, presă scrisă și televiziune, la TVR 1 și la Trustul Intact.
    Director la revista economică „Săptămâna financiara”, la cotidianul „Financiarul” și la revista „Felicia”.
    Între februarie-decembrie 2000, a fost implicată în politică, fiind purtător de cuvânt al Guvernului, secretar de stat, șef al Departamentului pentru Comunicare,
    Născută pe 13 iulie 1972 în Bacău. Gabriela Firea a fost căsătorită din 1993 cu Răsvan Firea împreuna cu care are un copil, Tudor Stefan. Soţul său a decedat în ianuarie 2010. Din 2011 este căsătorită cu Florentin Pandele.